Tăietura finală este un thriller polițist european tipic, adică unul cu mai mult sadism ucigaș decât cele americane și cu mult mai puțină corectitudine politică. În Tăietura finală, autorul a avut ambiția de a integra scenariul clasic al criminalului în serie cu noua realitate tehno-cotidiană a rețelelor de socializare ce devin tot mai mult o parte a vieții. Într-un mod asumat, prin multiple referiri incluse în povestea romanului și prin unele rezolvări similare, folosește chiar un titlu clasicizat american, bestsellerul Tăcerea mieilor al lui Thomas Harris, pentru a construi – ca pe-o parafrază – acțiunea sa updatată/actualizată cu noile mijloace de comunicare.

Polițista protagonistă, Clara Vidalis, comisar principal în Departamentul Omucideri şi expert în medicină legală şi psihopatologie la Oficiul de Stat pentru Investigații Criminale din Berlin, este și în cartea lui o femeie fragilă-puternică (chiar sare în ochi asemănarea de nume Clara – Clarice), are sechele posttraumatice pe care un ucigaș în serie pervers le exploatează și va fi nevoită să recurgă la specialiști în entomologie, odată cu apariția insectelor exotice aferente ambelor opere.

Dincolo însă de trimiterile culturale, firul epic evoluează destul de intersant și mereu șocant, poate chiar prea șocant pentru firile mai sensibile.

Din ziua în care sora ei de opt ani a fost răpită, violată și ucisă de un asasin necunoscut, Clara suferă de îngrozitoare remușcări. A fost ea cea care, în acea blestemată după amiază, a uitat să o ia de la școală, lăsând-o singură, pradă fără apărare pentru sceleratul pedofil ce a măcelărit-o.

Tocmai în funesta zi a comemorării dispariției surioarei ei, Clara-comisara primește un CD anonim inscripționat «Distracție placută!», unde este filmată uciderea unei alte tinere, cu un mic indiciu plasat în conținut, pentru înlesnirea descoperirii cadavrului.

Perfid și genial, asasinul își abate anchetatorii pe piste false, dar pentru detectiva Vidalis este tot mai clar că nu întâmplător CD-ul cu întâia crimă descoperită i-a ajuns ei în cel mai trist ceas comemorativ și că ținta lui principală ar putea fi… chiar ea.

Recenzie realizată de Marius Andrei Căprar – https://analogiiantologii.com/

  Imprimă acest articol