Este fatal să fii pur şi simplu bărbat sau femeie; trebuie să fii masculin de feminină sau feminin de masculină. Este fatal pentru o femeie să dea cea mai mică importanţă unui necaz; în orice caz, să se exprime conştient ca femeie. Şi "fatal" nu este o figură de stil; căci tot ce se scrie cu această înclinaţie spre conştient este sortit pieririi. Trebuie ca în minte să existe un fel de colaborare între femeie şi bărbat înainte ca actul de creaţie să poată fi îndeplinit. Trebuie să aibă loc anumite alianţe ale extremelor. Mintea în ansamblul său trebuie să fie larg deschisă, dacă vrem să înţelegem că scriitorul îşi comunică experienţa în toată amploarea ei. Trebuie să existe libertate şi pace.
ADEVARAR CHIRURG AL SCRISULUI, JOYCE OFERA PRIN FIECARE POVESTIRE DIN ACEST VOLUM VIVISECTIA UNOR SITUATII DE VIATA. VETI PUTEA APRE CIA INCA O DATA CALITATILE SCRISULUI LUI JOYCE CARE, ORICIT DE GENIAL, A FOST GREU DIGERABIL MULT TIMP… POVESTIRILE SINT MAI “NORM ALE”, DAR NU LE LIPSESTE ACEL CEVA STRANIU CARE, IMBINAT CU UMOR ORI […]
DESI ESTE ROMANUL UNEI FAMILII – PARGITER – CARTEA NU ABUNDA IN EVENIMENTE SENZATIONALE, CI ESTE, ASA CUM NE-A OBISNUIT VIRGINIA WOOLF, O ATENTA SI SENSIBILA DISECARE A UNOU UNIVERSURI INTERIOARE. GINDURILE SI SIMTAMINTELE PERSONAJELOR EVOLUEAZA PE UN AX TEMPORALMARCAT IN TITLURILE CAPITOLELOR. VETI INTILNI, DE ASEMENEA, O DESCRIERE MINUTIOASA SI TOTODATA TANDRA A LONDREI, […]
LITERAR, CARTEA CEA MAI IMPORTANTA, CEA CARE POATE SA MA SALVEZE DE LA UITARE, ESTE TOAMNA PATRIARHULUI A FOST ROMANUL CARE M-A FACUT CEL MAI FERICIT SCRIINDU-L,CACI ESTE CEL PE CARE AM VRUT DINTODEAUNA SA-L SCRIU SI, IN ACELASI TIMP, CEL IN CARE MI-AM IMPARTASITPLENAR PROPIILE EXPERINTE SI CONFESIUNI…INTR-ADEVAR, ESTE UN ROMAN-MARTURIE, O AUTOBIOGRAFIE INCIFRATA..TOAMNA PATRIARHULUI, […]
“Împuşcăturile vânătorului” redă povestea unui bătrân care nu mai aremult de trăit, Carlos, ale cărui însemnări susţin drama acestuimicroroman de atmosferă. Bântuit de amintiri în casa lui enormă dinMadrid, în care nu a dorit să trăiască niciodată, bătrânul încearcă săîşi regăsească trecutul din fragmente de amintiri, într-un prezent careîl apasă: începuturile sale modeste, ascensiunea economică […]
Daca in arta lecturii, am reunit eseurile-manifest ale Virginiei Woolfprivind principiile modernismului, in Portrete in oglinda, am regrupat oserie de texte semnificative pentru modul in care scriitoarea isiilustreaza crezul poetic în cuprinsul portretului literar.Pornind de lateoria viziunii fragmentare, alimentata de descoperirea realitatiiinterioare, de relativitatea perceptiei subiective si de constiintafragilitatii efemere, autoarea ne invita sa privim […]
Ultimul roman scris de Virginia Woolf înainte de a-şi pune capătzilelor. O naraţiune simplă, cu profunde implicaţii filozofice. O trupăde actori amenajează o scenă pentru piesa lor de teatru. Protagoniştiitrebuie să-şi schimbe întruna costumele pentru a sugera succesiuneaepocilor. Dar, cum nu există decât prezentul, istoria este negată. Decipiesa nu există, scena e goală, actorii sunt […]
Gerhard Meier (născut în 1917) este marele artist al literaturiielveţiene şi face parte dintre cei mai importanţi scriitori ailiteraturii universale contemporane. Tărâmul vânturilor, al cincilearoman al său, povesteşte, într-un limbaj de o muzicalitate aparte,despre lumea poeziei lui Meier, despre Amrain, mica localitate dinElveţia unde eroul cărţii, Rudolf Bindschädler, îşi aminteşte deprietenul său trecut în nefiinţă, […]
În decursul întregii sale vieţi, Virginia Woolf obişnuia ca, la anumiteintervale, să scrie scurte povestiri. Era obiceiul ei ca ori de câte oriîi venea o idee să o schiţeze într-o formă foarte provizorie şi s-o punăapoi de o parte într-un sertar. Ulterior, dacă un editor o solicita săscrie o povestire scurtă şi ea se afla […]
Castelul întruchipează imposibilitatea omului de a descifrasensulexistenţei sale civice.K.,personajul principal, încearcă să-şi întâlnească angajatorul, învederea preluării postului proaspăt obţinut.Un lucru cât se poate deobişnuit, s-ar spune.În lumina acestei motivaţii, limbajul lui Kafkaeste simplu şi sobru, contrastând cu peripeţiile declanşate de o dorinţăcât se poate de banală, dar a cărei realizare depinde întru totul decastel.Interferenţa permanentă […]
Încarc...