liderului în conducerea și dezvoltarea sistemului informațiilor militare
strategice“.
Pe parcursul textului, autorul folosește permanent sintagma „ofițerul de
informații militare și de apărare“. Atât în limbajul profesional de
specialitate, cât și în lucrările din Occident de popularizare a acestui
domeniu, termenul „informații“ este redat prin cuvântul intelligence,
care se traduce corect prin „spionaj“. Ca atare, în sintagma de mai sus,
formula „de apărare“ are semnificația cuvântului „contraspionaj“.
Retranscrisă în termenii proprii, sintagma este, deci, „ofițerul de
spionaj și contraspionaj militar“. De aici și titlul laconic al cărții,
SPIONAJUL MILITAR MODERN. Așadar, Direcția Informații Militare a Armatei
Române întrunește calitățile, atribuțiile, sarcinile atât ale
Serviciului de Informații Externe (SIE) al României – adică, în termeni
mai proprii, Serviciul de Spionaj al României, care acționează în afara
teritoriului național –, cât și ale Serviciului Român de Informații
(SRI) – adică Serviciul de Contraspionaj al României, care are atribuții
în interiorul țării.