În ziua arestarii sale,K.deschide uşa camerei lui pentru a afla ce se
intâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări care
se sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii.Acuzat de o
greşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu se
întâlneşte niciodata, conform unor legi despre care nimeni nu ştie
nimic, el va deschide nenumărate uşi în încercarea de a lămuri această
situaţie.
Procesul, piesă de referinţă în opera acestui geniu al absurdului care a
fost Kafka, renunţă la elementul supranatural pentru a reda cu deplină
luciditate angoasa obsesiei umane.