Cu ironia sa plină de rafinament, cu inegalabila sa măiestrie artistică, Thomas Mann imaginează o posibilă întâlnire între iubita din tinereţe a lui Goethe, neuitata Lotte a lui Werther, şi cel care, cincizeci de ani mai târziu, devenise patriarhul literaturii germane. Câtă emoţie reprimată, câte sentimente contradictorii, ce jocuri subtile cu miturile unei epoci încap între copertele acestei cărţi fermecătoare.
UNA DINTRE CAPODOPERELE LITERATURII DIN SECOLUL XX, MUNTELE VRAJIT STRINGE LAOLALTA INTR-O FRESCA INTELECTUALA TOATE FORTELE CARE ACTIONEAZA ASUPRA OMULUI MODERN. IN ACEST ROMAN, THOMAS MANN DESCRIE SOCIETATEA EUROPEANA INAINTE DE PRIMUL RAZBOI MONDIAL – O LUME BOLNAVA CARE SE NAPUSTESTE SPRE CATASTROFA.
Thomas Mann este poate unul dintre cei mai sfâşiaţi artişti din secolulnostru. Nevoia de a se dedica operei nu este contrazisă, ca la Kafka, decondiţiile exterioare, de necesitatea de a exercita o meserie burgheză,ci de însăşi structura psihică contradictorie. Lui Thomas Mann existenţaşi activitatea artistului i s-au părut întotdeauna profund suspecte. –Thomas Kleininger
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria “declinului unei familii”să-i viziteze şi pe alţii, ca burgheziaeuropeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea, ca scriind– în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau o bucată deistorie […]
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria “declinului unei familii” să-i viziteze şi pe alţii, caburghezia europeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea,ca scriind – în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau obucată de […]
Ceea ce n-aş fi îndrăznit să sper a fost ca interesul pentru aceastăcarte să depăşească, obiectiv şi subiectiv, graniţele Germaniei, caistoria “declinului unei familii” să-i viziteze şi pe alţii, caburghezia europeană din Copenhaga sau Marsilia să se regăsească în ea,ca scriind – în formă şi conţinut – o carte foarte germană, să redau obucată de […]
E greu să nu observi asemănările cu Proust. Însă modul de a căuta al luiHesse diferă de cel al scriitorului francez. În vreme ce Prousturmăreşte să aducă la suprafaţă, din penumbra subconştientului, trăireaca atare, aparent fără însemnătate, Hesse recheamă din întunericultrecutului, rânduieşte şi interpretează acele porniri care, aproapeîntotdeauna, sunt adiacente componenţei morale şi care pun […]
Ultimele zile ale lui Simon Bolivar, eroul legendar al Americii Latine,– o călătorie către moarte într-un peisaj luxuriant. Ca întotdeauna laGarcia Marquez, o lume plină de pitoresc în care evoluează personajearhetipale cu sentimente inevitabile la fel de substanţiale ca şitrăsăturile lor fizice. După “Un veac de singuratate”, un succesgarantat.
În Ochi de câine albastru, scufundarea lui García Márquez în această“altă” realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea -, dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală a […]
Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vieţii, din ce în ce mai solitar şi mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un “lup de stepă”. Singura soluţie pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă până la capăt. Întâlnirea cu Hermine, omologul său […]
Încarc...
