A crede că patriotismul oltenilor este rezultatul propagandei comuniste, al "naţionalismului ceauşist", al "retoricii indigeniste" sau al protocronismului exagerat lansat în 1974 nu este numai gândirea primitivă a unui "nărod" sau a unei "năroade", ci în primul rând, o dovadă de ignoranţă şi de incompetenţă. Patriotismul oltenilor vine din istoria felului în care au fost nevoiţi să fugă în munţi şi să revină mereu la satele lor din câmpie, din rolul pe care l-au jucat ca provic iali în istoria politică şi economică a Ţării Româneşti, din trecutul, nu neapărat glorios - deşi au fost cei mai încercaţi sau vicleni luptători -, pe care l-au petrecut sau apărat în provincia lor mărginită de râuri şi lanţuri de munţi, şi peste râuri, şi peste munţi, fie cerând pace şi lovind apoi năprasnic la Posada, fie îngropându-i pe otomani în şanţurile de la Rovine şi împotmolindu-i pe la Călugăreni, fie hrănind când pe avari, când pe bizantini şi apoi timp de patru secole şi jumătate Imperiul otoman, plecând capul şi tăcând la orice bătaie din picior, fie împingând la disperare pe ocupantul imperial austriac, fie readucând domnitorii naţionali pe tronul ţării după 1821, fie ridicând Guvernul provizoriu la conducerea ţării în 1848, fie întărindu-l în rezistenţa armată pe Carol I la 1878 împotriva ruşilor sau răsculându-şi ţăranii pe temeiuri politice în 1907. Toate aceste date istorice sunt reale, nu sunt invenţii ale intelectualităţii naţionaliste şi nici produse ale vreunor interese locale.