După mai mulţi ani petrecuţi în sistemul de adopţie, Ginny Moon, o fetiţă autistă de 14 ani, a fost, în sfârşit, adoptată de o familie iubitoare. Dar umbrele trecutului încă o bântuie, iar Ginny pune la cale, în secret, un plan de evadare: să fugă în Canada cu mama ei naturală, Gloria. În ce le din urmă, fetiţa îşi dă seama că adevărata fericire e acolo unde poate spune că este acasă, cu noii săi părinţi, Brian şi Maura, care o iubesc necondiţionat.
Dorinţa de a recupera lumea pierdută a copilariei îl îndeamnă pe untânăr ziarist să pornească într-o călătorie pe urmele enigmaticului săubunic, un scoţian aventurier care a trăit o intensă poveste de iubire cubunica protagonistului şi care a dispărut în mod miserios în Africa.Cercetarile îl conduc pană în Kenia, într-un loc magic, locuit depersonaje fascinante, cu […]
“Nu am citit – şi nici nu cred că există – vreun roman apărut în Româniacomunistă mai subversiv la adresa regimului totalitar decât Drumulcenuşii de Augustin Buzura. Termenul însuşi de subversiv riscă să parănepotrivit în acest caz, căci subversivitatea presupune ascundere,evitarea confruntării directe, subminare prin aluzie şi oblicitateeventual ironică. Or, ceea ce uimeşte în paginile […]
Elaborând o genială ţesătură plăsmuită din legende de familie, suferinţăşi iubire, Tea Obreht – desemnată de The New Yorker cea mai tânărădintre cei mai buni douăzeci de scriitori americani de până în patruzecide ani – a construit un roman nemuritor impunându-se drept unul dintrecei mai vibranţi şi originali autori ai generaţiei sale.Într-o ţară din Balcani, […]
“Buzura reuşeşte (…) să se ţină la distanţă de imaginile schematic-idealizante ale prozei «muncitoreşti», oficiale, fără săcadă în alte stereotipii. (…) De la Groapa lui Eugen Barbu la romanelelui Radu Aldulescu, trecând prin Intrusul lui Preda, nu avem prea multeromane «muncitoreşti» valabile în literatura română. (…) Există însă,în Vocile nopţii, ceva mai mult: un model […]
„– Manuela, ce rămâne despuiat şi părăsit ori încotro am lua-o, oricâtam rătăci între punctele cardinale? Luciul mărilor şi al oceanelor.Pustia apei, care e cea mai tristă, în infinita şi inutila eiseninătate. Ea rămâne mediul planetar etern nelocuit de om. Cu aceastăgoliciune lichidă mă asemui eu. Cu singurătatea mărilor. Unde nu vezinimic altceva decât mutele […]
Calico Joe este un roman altfel. John Grisham este deja cunoscut pentruthrillerele sale juridice. Dar mie îmi place să descopăr cărțile care îlscot din zona lui de confort. Se descurcă foarte bine și la acestea.Deși am citit cele mai noi romane scrise de el, îmi place să mă întorcși la cele publicate în anii anteriori. […]
Totul începe cu o întrebare, o simplă favoare cerută de o soţie, artistadaneză Gerda Wagener, soţului ei, Einar Wegener, în timp ce ea îi faceportretul în atelierul lor – scenă a unei transformări pe care niciunuldin ei n-o poate anticipa. Îmbinând realitatea cu ficţiunea într-oviziune romantică originală, Daneza schiţează elocvent o intimitateunică ce defineşte viaţa […]
“Odinioară eram om. Aşa mi s-a spus. Eu unul nu-mi amintesc, dar ceicare mă cunoşteau când eram mic spun că mergeam pe două picioare ca unom”.Toată lumea cunoaşte numele Khaufpur, India, şi dezastrul chimic care aavut loc acolo în 1984. Cazul împotriva Kampaniei a durat ani fărăsfârşit. Erau acuzaţi că provocaseră moartea a mii de […]
Încarc...