Roman distins in anul 2000 cu premiul Viareggio-Repaci si premiul Campiello! Oare ii cunoastem cu adevarat pe cei care ne inconjoara? Oricat am fi de convinsi ca le-am inteles sentimentele, vor exista intotdeauna zone de umbra, secrete mai mari sau mai mici. Gianni Orzan nu si-a pus niciodata aceasta problema.este un barbat linistit care isi castiga existenta scriind carti pentru copii. Intr-o seara insa, este abordat de un taximetrist ciudat. Acesta stie amanunte personale din viata scriitorului si il convinge sa asculte o dezvaluire "nebuneasca": tatal sau, care tocmai murise, nu ar fi fost generalul crestin-democrat si bigot pe care-l stiuse intreaga viata, ci un spion rus aflat în serviciul KGB-ului. Si, in plus, taximetristul lucra in aceeasi bransa si fusese cel mai bun prieten al lui. Din acea zi, fiecare certitudine a lui gianni pare sas se prabuseasca sub forta trecutului, iar pacea construita cu perseverenta in jurul propriei familii pare sa se destrame putin cate putin. Scriitorul isi va da seama ca a fost intotdeauna diferit de ceea ce-si inchipuia ca este, cu un tata diferit (poate un spion rus), cu o sotie diferita (poate infidela) si un trecut diferit cu care trebuie sa-si incheie socotelile.
Povestitorul cărţii “Djermania”, un scriitor aflat într-o călătorie depromovare prin toată Germania, nu ascunde că ar prefera să fie în Garade Nord din Bucureşti decât în gara din Stuttgart. Dar de ce se simteatât de incomod? De ce nu scapă de temeri? Şi de ce este mişcat de papagerman, care îngenunchează la Auschwitz? Călătoria în […]
Nu se întâmplă în fiecare zi să-ţi pice în mână adevăratele confesiuniale unui agent secret. Dimpotrivă, ficţiuni fanteziste sau fantasticesunt oferite de obicei drept pradă publicului credul; iată o cartefundamentală, clară, simplă şi, sperăm, neliniştitoare şi emoţionantă,instructivă şi amuzantă.Naraţiunea se înscrie în mai multe puncte cruciale din spatele istorieicontemporane: atentatul contra papei, în 1981, la […]
Există cărţi care inspiră teamă. Teama de adevăr. Par mai curând bombecu ceas sau animale împăiate, care pot să-ţi sară la gât într-o clipă deneatenţie, decât cărţi. Personal, am avut această experienţă de douăori. Prima oară a fost cu mult timp în urmă, în 1977 sau în 1978; citeampe atunci un roman de mici dimensiuni […]
“Personajele lui Roveredo trăiesc adesea la marginea vieţii sau înumbră, iar autorul povesteşte cu participare afectivă şi cu respectdespre gesturile violente, chiar brutale, precum şi despre umilinţeletrăite, despre gesturile confuze şi ticăloase, dar şi despre nobilul şineînfricatul curaj, despre piruetele şi acrobaţiile pe care acestea lefac în încercarea de a scăpa de muşcătura vieţii, visurile […]
Suntem în primăvara lui 1989.Trei tineri – Noah, Joyce şi un narator neidentificat – îşi părăsescîndepărtatul ţinut de baştină, urmându-şi fiecare traseul de migraţie,asemenea unor fantastice făpturi oceanice. Ajung cu toţii în Montreal,dar pe căi diferite, drumuri de descoperire personală, presărate cugreşeli şi cu încercări, cu dezamăgiri amoroase, şi marcate deîntortocheatele încrengături ale arborelui lor […]
“… ia spune, bărbatul tău nu te întreabă unde îţi petrecidupă-amiezile? După-masă obişnuieşte să scrie la tratatul lui despregelozie, am spus.” Pot merge şi singur nu ne vorbeşte despre relaţiileromantice şi fericite, ci despre dependenţa şi lipsa de libertate ce sepot naşte între partenerii de viaţă, despre distanţarea voită şiintimitatea răuvoitoare a iubirii. Dar poveştile […]