Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la începerea unui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime şi uneori chiar şi caracterul vreunui personaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă şi solitară care se poate imagina, şi dacă nu-ţi petreci restul vieţii corectîndu-ţi cartea e fiindcă aceeaşi rigoare de fier de care e nevoie ca s-o începi se impune şi ca s-o termini. Povestirea, în schimb, nu are nici început, nici sfârşit: se leagă sau nu se leagă.
Primul volum al memoriilor lui Gabriel Garcia Marquez a apărut înoctombrie 2002, devenind în scurt timp un bestseller în întreaga lume.În cele peste 600 de pagini, cel mai cunoscut scriitor sud-american,laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1982, îşi descriecopilăria, adolescenţa şi o parte din tinereţe. Din paginile memoriilortranspare la tot pasul în mod năvalnic […]
Gabriel Garcia Márquez trasează primele linii ale realismului magic,dând naştere unui loc mitic şi legendar: Macondo. Trei personaje dingeneraţii diferite, trei perspective diferite, aşadar, susţin un monologinterior centrat pe aceeaşi temă: moartea doctorului din sat, personajincomod şi ciudat. Bătrânul colonel, fiica lui şi nepotul îndeplinesc,la fel ca în Antigona, de unde şi mottoul cărţii, ritualulînmormântării, […]
Gabriel Garcia Marquez abordează istoria actuală a Columbiei, relatândsechestrarea a zece jurnalişti din ordinul lui Pablo Escobar, şefulcartelului de la Medellin. Faptele au loc într-un climat de puternicetensiuni sociale, marcat de ascensiunea traficanţilor de droguri. Cumăiestria sa narativă inconfundabilă, Garcia Marquez transformă unreportaj într-un roman-cronică dinamic şi documentat, care reflectăcontradicţiile unei societăţi distruse de cel […]
”După Romeo şi Julieta, aceasta este cea mai frumoasă poveste de dragoste care s-a scris vreodată. (…) O să fac nefericiţi o mulţime de bărbaţi, deoarece iubirea reprezintă totul aici. Acest bărbat a facut, timp de 50 de ani, curte unei femei.” Scott Steindorff ”…Trăiseră destul împreună ca să-şi dea seama că dragostea era dragoste […]
EFORTUL DE A SCRIE O POVESTIRE ESTE LA FEL DE INTENS CA LA INCEPEREA UNUI ROMAN. CACI IN PRIMUL PARAGRAF AL UNUI ROMAN TEBUIE DEFINIT TOTUL:STRUCTURA, TON, RITM, LUNGIME SI UNEORI CHIAR SI CARACTERUL VREUNUI PERSONAJ. RESTUL ESTE PLACEREA DE A SCRIE, CEA MAI INTIMA SI SOLITARA CARE SE POATE IMAGINA, SI DACA NU-TI PETRECI […]
În Ochi de câine albastru, scufundarea lui García Márquez în această“altă” realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre orealitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu oprezenţă inevitabilă – moartea -, dezvăluind-o ca pe o parte geamănă avieţii noastre. Moartea licărindu-ne în vise, cunoscută apoi caexperienţa totală a […]
LITERAR, CARTEA CEA MAI IMPORTANTA, CEA CARE POATE SA MA SALVEZE DE LA UITARE, ESTE TOAMNA PATRIARHULUI A FOST ROMANUL CARE M-A FACUT CEL MAI FERICIT SCRIINDU-L,CACI ESTE CEL PE CARE AM VRUT DINTODEAUNA SA-L SCRIU SI, IN ACELASI TIMP, CEL IN CARE MI-AM IMPARTASITPLENAR PROPIILE EXPERINTE SI CONFESIUNI…INTR-ADEVAR, ESTE UN ROMAN-MARTURIE, O AUTOBIOGRAFIE INCIFRATA..TOAMNA PATRIARHULUI, […]
Ultimele zile ale lui Simon Bolivar, eroul legendar al Americii Latine,– o călătorie către moarte într-un peisaj luxuriant. Ca întotdeauna laGarcia Marquez, o lume plină de pitoresc în care evoluează personajearhetipale cu sentimente inevitabile la fel de substanţiale ca şitrăsăturile lor fizice. După “Un veac de singuratate”, un succesgarantat.
„Narațiunea se desfășoară în mare parte în mintea generalului, dar García Márquez intră și în alte minți cu o intensitate de scurtă durată, vorbind deseori cu vocea colectivă a tuturor oamenilor din națiunea distrusă; și astfel, prin introducerea necruțătoare a cititorului în aceste perspective deosebit de detaliate, el luminează monstrul în interior și în exterior, […]
Publicarea in 1981 a romanului “Cronica unei morţi anunţate” a stârnitentuziasmul unanim al criticii şi cititorilor. García Márquez işidovedeşte, incă o dată, în această operă de mica intindere,extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, petemeiul unui fapt simplu: o crimă anunţată, pe care nimeni nu sestraduieşte s-o oprească.