Cum poţi să-ţi dai seama dacă iubeşti pe cineva? Aceasta este una dintre întrebările ce o frământă pe Lo, care locuieşte împreună cu familia ei numeroasă în sudul Suediei. "Ai grijă pe cine iubeşti", o avertizează mama ei, dar nu-i spune niciodată de ce. Iar Lo nu încetează să se întrebe ce voia mama ei să-i spună. Se împrieteneşte la cataramă cu un băiat din vecini, Lukas. Acesta avea o viaţă grea şi tristă, iar ea are ceva ce el îşi doreşte. Acolo, în satul lor, se cunosc şi se împrietenesc şi, tot acolo, Lo îl lasă în urmă, la fel cum îi lasă în urmă şi pe Yoel şi pe toţi ceilalţi bărbaţi pe care îi întâlneşte în căutările ei, în Stockholm, Cracovia, Budapesta sau New York.
O atmosferă nefastă pluteşte peste Iquitos, oraş de apusă splendoare dinjungla amazoniană peruană, înconjurat de mirosul putred al drogurilor şial morţii. Pe aceste pământuri arzătoare, ultima mare frontieră, unde,după cum spun localnicii, “a fost, pe vremuri, Paradisul”, sosesc unconsul, fiica sa, amanta acestuia şi un refugiat politic… Personajedezrădăcinate care trăiesc într-o lume ecuatorială ce îi […]
Vara anului 1969. Evie, o adolescentă în vârstă de 14 ani, duce o viaţăanostă, într-un orăşel de provincie din America, şi se străduieşte dinrăsputeri să le câştige atenţia părinţilor, care abia au divorţat. Totulse schimbă însă pentru ea atunci când o întâlneşte pe misterioasaSuzanne. Aceasta o atrage pe adolescenta în căutare de senzaţii tari înlumea […]
Henry Stanfield, noul Membru al Comisiei Adevărului, este tulburat deînstrăinarea de fiica sa şi se luptă cu consecinţele propriilorinfidelităţi. Francis Gilroy, republican veteran şi recent numitministru în guvern, riscă să piardă ceea ce pare a fi chinuitor deaccesibil. În America,Danny şi prietena sa plănuiesc venirea pe lume aprimului lor copil, ignorând cu optimism ceea ce […]
Un „caiet“ al autorului, dar şi unul al protagonistului său: doctorulCassian Robert, fugit la vârsta senectuţii de acasă şi retras undeva lamunte, lângă o fostă Staţie meteorologică. Atât fuga, cât şi izolareaprotagonistului sunt simptomatice. În proza lui Buzura, personajulcentral este implicat în evenimente, dar îşi asigură şi o anumitădistanţă faţă de ele. Mai mult, el […]
Fiicele paznicului este un roman despre viață. Viața așa cum o știm noi:frumoasă, acidă, brută, plină de sacrificii și compromisuri. Secretelebine păstrate, mostrele de adevăr și regretele sunt la ele acasă înacest roman. O viață de om. Ani mai mulți sau mai puțini, dar cu siguranță, toțiplini de lecții și de alegeri. Decizii care pot […]
Maddy are 16 ani, este inteligentă, amuzantă și profundă. Are prieteniloiali, o mamă de care este neobișnuit de apropiată și un tată pe carenu l‑a întâlnit, bunici devotați și o pasiune pentru un băiat pe numeJack. Maddy are, de asemenea, cancer. Trăind în umbra incertitudinii, eaeste forțată să crească repede. Maddy caută prima ei relație […]
“Nu am citit – şi nici nu cred că există – vreun roman apărut în Româniacomunistă mai subversiv la adresa regimului totalitar decât Drumulcenuşii de Augustin Buzura. Termenul însuşi de subversiv riscă să parănepotrivit în acest caz, căci subversivitatea presupune ascundere,evitarea confruntării directe, subminare prin aluzie şi oblicitateeventual ironică. Or, ceea ce uimeşte în paginile […]
Dorinţa de a recupera lumea pierdută a copilariei îl îndeamnă pe untânăr ziarist să pornească într-o călătorie pe urmele enigmaticului săubunic, un scoţian aventurier care a trăit o intensă poveste de iubire cubunica protagonistului şi care a dispărut în mod miserios în Africa.Cercetarile îl conduc pană în Kenia, într-un loc magic, locuit depersonaje fascinante, cu […]
“Nimeni, până la Augustin Buzura, şi nici după el, nu a sondat atât deadânc şi cu atâta curaj estetic abisurile şi amploarea ravagiilordedublării şi ambivalenţei fiinţei într-o lume ea însăşi purtând peceteaunei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rând,construirea întregului roman pe suportul unui personaj atât de ambiguucum este Ioana Olaru. Prudent şi […]
„– Manuela, ce rămâne despuiat şi părăsit ori încotro am lua-o, oricâtam rătăci între punctele cardinale? Luciul mărilor şi al oceanelor.Pustia apei, care e cea mai tristă, în infinita şi inutila eiseninătate. Ea rămâne mediul planetar etern nelocuit de om. Cu aceastăgoliciune lichidă mă asemui eu. Cu singurătatea mărilor. Unde nu vezinimic altceva decât mutele […]
Încarc...