Cantitatea prea mare de legendă, de diversiune voită sau involuntară,
diluarea metodică sau întâmplătoare a surselor,
probelor şi mărturiilor, confruntarea politică la zi între participanţii
şi moştenitorii Revoluţiei, dispariţia unor acte oficiale, toate
reprezintă tot atâtea provocări pentru cel care doreşte să ajungă la o
reconstituire cât mai fidelă a faptelor. Pe de altă parte, există şi o
anumită urgenţă temporală în privinţa acurateţei informaţiei, a
prospeţimii mărturiilor şi chiar a prezenţei martorilor, fie în calitate
de autori ai mărturiilor credibile, fie ca surse de verificare a
informaţiei documentare. Istoriografia română are nevoie de o deschidere
în privinţa perioadei denumită convenţional Istoria recentă, inclusiv
pentru a lăsa o primă schiţă a epocii. O cronologie restrânsă şi un set
de documente fundamentale pentru înţelegerea evenimentelor din decembrie
1989 reprezintă un instrument simplu şi uşor accesibil pentru a ajunge
la imaginea istorică a acestora. ALEX MIHAI STOENESCU