În viziunea autorului, Cosmos nu este un simplu roman care relatează o
întâmplare să zicem o dragoste tragică. Este un roman despre însăşi
autocrearea acestei întâmplări, despre autocrearea realitaţii, despre
modul stângaci, şchiop în care se naşte din asocierile noastre... Cosmos
este un roman care se autocreează în timpul scrierii... Este negru,în
primul rând negru, ceva ca un curent negru, involburat, plin de
vârtejuri, de obstacole,de revărsări, o apă neagră care poartă mii de
resturi, iar un om o priveşte şi e dus de ea... Negura, groaza, noapte.
Noapte străbătută de patimi violente, alterată de dragoste. Dumnezeu
ştie... Mie mi se pare că groaza Cosmosului va fi înţeleasă, dar nu atât
de repede.