inovator, idealist şi introvertit este angrenat în maşinăria electorală
a lui Mircea Veşminţeanu, liderul partidului de centru şi candidat la
preşedinţie. Treptat, în ciuda unei aversiuni declarate faţă de sfera
politicului, poetul devine "consultantul estetic" şi totodată protejatul
lui Veşminţeanu, dornic, acesta din urmă, să îşi atragă susţinerea
intelectualilor printr-un discurs progresist, de factură nouă. Din ace
astă postură, Artemis cunoaşte nu doar bonzii politici ai momentului, ci
şi femeile din viaţa charismaticului preşedinte de partid: Sorana, fiica
superficială şi libertină a acestuia, Beatrice, voluptoasa amantă a
politicianului, şefa fundaţiei culturale a partidului, şi eterica Divi,
seducătoare de profesie. O cast? obişnuită să ocupe lojile societăţii,
pentru care manipularea şi lipsa oricărui scrupul civic, dar mai ales
moral, reprezintă înseşi premisele puterii. O castă pe care Artemis o
asimilează prin revelaţii fragmentare, deplângând "absenţa sufletului de
la marile festinuri ale naturii [sale] umane".