Mi-am dorit cartea Crăciun la New York încă de când s-a lansat în anul 2016. Atunci mi s-a părut frumoasă, dar acum că o am şi mă pot bucura de ea, este de-a dreptul superbă. Am rămas blocată când am început să o răsfoiesc, ca să nu vă mai spun că m-au lovit toate poftele când ochişorii mei au dat peste reţete (nu vă menţionez ce poze apetisante sunt la reţetele respective…). Crăciun la New York este cartea pe care o mănânci din priviri… Dar şi cartea care m-a dus, în primă instanţă, cu gândul la „Singur acasă 2”, unde actorul Macaulay Culkin se pierde în New York. Acest oraş mi se pare de vis, mai ales în perioada sărbatorilor de iarnă, nu mi-l pot imagina altfel decăt încărcat cu ghirlande luminoase, brazi înalţi împodibiţi unul mai frumos la altul, zăpada de pe stradă şi din parcuri, ca să nu mai spun, casele decorate din cartierele rezidenţiale…pur şi simplu, este creată  o atmosferă de basm. Aşa mi-am imaginat din totdeauna că vor fi şi la noi sărbatorile, oraşe împodobite cu cele mai frumoase decoraţiuni, învăluite în mirosul brazilor şi zăpadă cât cuprinde. Crăciun la New York , pe lângă delicioasele reţete (ce vă recomand să le încercaţi, eu am avut curajul să încerc câteva, dar nu mă las până nu le fac pe toate), mai vine şi cu trei poveşti care îţi amintesc de ce este atât de frumoasă Sărbătoarea Crăciunului.

În Povestea de Crăciun a lui Auggie Wren îl descoperim pe Auggie, un angajat într-o tutungerie, care fotografiază timpul cu ajutorul unui aparat de fotografiat furat de la un hoţ (care la rândul său a furat de la Auggie). Dacă a fost aşa sau nu, nu vom afla niciodată, cert este că aşa ne-a fost relatată povestea de către Paul Auster, care a aflat-o de la Auggie. Fiecare poveste conţine un dram de adevăr, dar şi ficţiune, proporţiile rămân la alegerea fiecărui povestitor şi ascultător.

 Darul magilor de O. Henry ne spune povestea lui Jim şi Della, un cuplu de douăzeci şi doi de ani, care, aleg să-şi vândă cele mai de preţ bunuri pentru a putea oferi un cadou persoanei iubite: Della îşi vinde părul lung şi des până la genunchi, iar Jim alege să-şi vândă ceasul, ceas care a trecut din tată-n fiu de-a lungul generaţiilor. Învăţătura: poţi să fii şi tu întelept atunci când dăruieşti din inimă!

Există Mos Crăciun? Da, există, iar articolul scris de Francis P. Church şi publicat în The Sun într-o zi de marţi, 21 septembrie 1897, ne confirmă acest lucru. Am crezut în Moş Crăciun şi încă mai cred, deşi am ajuns la vârsta la care se presupune că am devenit adult. Ei bine, eu sunt un adult cu suflet de copil (la fel îmi este si mintea… ) şi nu prea cred că se va schimba prea curând acest lucru. Când îţi pierzi din vise şi nu mai crezi în magie, totul devine mai trist şi mai şters, eu mă declar o visătoare convinsă, iar în seara de 24 decembrie am să-l aştept pe Moş Crăciun să-mi pună cadourile sub brad.

Printre paginile poveştilor, dar şi ale reţetelor, m-am îndrăgostit de fiecare ilustraţie. Fotografiile realizate de Julia Cawley, dar şi de Lisa Nieschlag au reuşit să mă rupă de realitate şi să mă teleporteze într-o lume feerică, unul dintre cele mai frumoase basme. Am descoperit New Yorkul în toată frumuseţea sa în vreme de sărbătoare, mi-am ales melodiile preferate de la Frank Sinatra despre Crăciun şi sunt în aşteptarea sărbătorilor. Nu cred că am să mă satur vreodată din a admira fotografiile cărţii, iar reţetele imi vor delecta papilele gustative indiferent de perioada din an. 

Recenzie realizată de Loredana Lungoci – https://bookwormsinacozycorner.home.blog/

  Imprimă acest articol