Colum McCann te cucerește. Iremediabile și pentru totdeauna sunt poveștile sale. Goana nebună a lumii mi s-a impregnat pe suflet. O poveste a fost de ajuns să fac din Colum McCann un autor de pus pe lista “a se citi tot”. Transatlantic nu putea fi mai prejos.

“Esențial pentru un om inteligent era să știe când -sau dacă- să-și facă cunoscută nevoia profundă de a învăța ceva.”

Dacă în Goana nebună a lumii făceam slalom prezent-trecut în poveștile de viață a celor mai distincte persoane, viețile lor intercalându-se cu povestea omului mergând pe sârmă între turnurile gemene, în Transatlantic trecutul prinde voce și își narează cele mai frumoase povești.

Un zbor deasupra Atlanticului ne poartă pe aripile sale până în cele mai importante piese ale istoriei. Pare că, autorul Colum McCann dorește a da o nouă definiție a ceea ce înseamnă să fii purtat pe „aripile vântului”. Alături de Alcock și Brown pornim să cucerim cerurile și să tranversăm Atlanticul. Ne lăsăm cuprinși de euforia momentului și pregătim bombardierul modificat pentru a ne înscrie numele în istorie în ciuda sâmburelui de teamă din suflet. Un zbor neîntrerupt deasupra Oceanului Atlantic este visul oricărui pilot. Alcock si Brown fac tot ceea ce este necesar pentru ca acest vis să se transforme în realizare. Reușită sau eșec să fie? Până la un final concret mai avem însă de “livrat” câteva alte povești.

„Se spune că istoria este de partea rațiunii, dar acest lucru nu este deloc garantat.”

Una dintre ele este a lui Douglass – vocea sclaviei. El vine să ne povestească ce înseamnă să fii încă sclav într-o perioadă cu un pas tot mai aproape de ceea ce înseamnă modernism. Salvându-se prin fugă de chingile sclaviei de pe tărâmul american, el ajunge pe teritoriu irlandez, transformându-se într-o raritate: un om de culoare liber printre albi. Drumul a fost anevoios și plin de suferințe dar Douglass a reușit să ajungă într-un punct unde povestea sa poate deveni atât legendă cât și primul pas al oamenilor de culoare spre câștigarea „brevetului” de om liber pe care orice persoană are dreptul să îl dețină.

„Prefer să-mi fiu credincios mie însumi, chiar riscând să devin ridicol în ochii celorlalți, mai curând decât să spun lucruri false și să-mi fie silă de propria persoană.”

Vor fi oare destule minți care să îi audă vocea și, mai ales, care să îi cuprindă profunzimea poveștii?

Până la un deznodământ avem însă și alte opriri de făcut. Colum McCann îți poartă pașii în culisele intrigii, te momește într-o poveste și îți distrage atenția cu o alta. Vei fi tu capabil oare să ții pasul? Și mă întreb: care poveste ți se va mula mai bine pe suflet? Cu ce personaj va rezona personalitatea ta?

Colum McCann are un stil distinct de a-și creiona romanele. Profund și captivant de la primele cuvinte, te vrăjește și te hipnotizează până în punctul în care nu mai vrei să ajungi la ultimul punct al narațiunii. O poveste despre povești unde Colum McCann este naratorul absolut.

O recenzie semnantă de Diana Daniela Macovei, https://readingforsouls.wordpress.com/

 

  Imprimă acest articol