Clubul Clepsidrelor este genul acela de carte care te suprinde plăcut. Sinopsisul sună interesant, dar pare că îţi promite o carte poliţistă clasică. Când ajungi să o citeşti realizezi că este mult mai mult de atât. Este ficţiune istorică, dar are mister şi acţiune din plin.

Frankie este o jurnalistă care vrea să îi dovedească şefului ei că este capabilă să cerceteze un caz şi să scrie un articol adevărat, nu doar mici articolaşe lipsite de importanţă în general dedicate femeilor. Deşi se îmbracă foarte libertin, în pantaloni, de-a dreptul scandalos, Frankie nu e sufragetă.  Este atrasă în vârtejul acestei mişcări atunci când Ebony Diamond, o acrobată sufragetă, îi dă şansa unui articol exclusiv, chiar măreţ şi o implică într-o investigaţie care se dovedeşte a fi o cursă contra cronometru pentru a salva mişcarea sufragetelor. Naraţiunea la persoana a treia se schimbă de la Frankie, la domnul Primrose şi te  face să dai paginile cu repeziciune. Că tot veni vorba de personajele principale, trebuie să spun că sunt extrem de interesante. De fapt, toate personajele sunt extraordinare şi absolut excentrice. Frankie, jurnalista curajoasă şi extrem de impulsivă, Frederick Primrose, inspectorul corect, cu o etică a muncii impecabilă, Milly, dansatoarea din buric, cu un şarpe drept animal de companie, care pare să ascundă ceva despre trecutul ei, sufragetele care militează pentru dreptul de vot şi Twinkle, o doamnă excentrică şi elegantă, posibl fostă curtezană care ştie o grămadă de secrete şi deţine multă putere, manipulând persoanele potrivite

Cartea a fost lipsită de clişee înechite şi în timp ce la alte cărţi te mai prinzi de cam cine ar fi ticălosul, aici nu este cazul. Ticălosul cu planuri diabolice a fost absolut neaşteptat, dar prezenţa lui a explicat totul şi lucrurile au căpătat sens. Un alt lucru minunat la Clubul Clepsidrelor este modul în care autoarea a transpus între paginile cărţii, o Londra de la începutul secolului XX. Descrierile sunt extrem de vizuale şi palpabile, parcă poţi simţi mirosul străzilor şi poţi auzi haosul londonez. Este descrisă în aşa fel încât pare că vezi un film.

Cel mai important lucru în carte este mişcarea sufragetelor. Mi-a plăcut modul în care a fost abordat subiectul sufragetelor. Cartea este ficţiune, dar sufragetele nu sunt. Desigur, au mai fost schimbate nişte lucruri pe alocuri, dar vederea de ansamblu este adevărată. Mă bucură faptul că această carte se bazează în acelaşi timp şi pe istoria acestor femei. Cred că femeile din ziua de azi nu mai realizează şi poate nu mai au proaspăt în memoria lor, faptul că până la începutul sec. XX, femeile nu aveau drept de vot. Sufragetele sunt cele care s-au luptat din răsputeri şi s-au sacrificat pentru a obţine acest drept. Sunt nişte scene foarte explicite în carte unde se arată suferinţa sufragetelor din închisoare. Autoarea ne mai arată şi modul în care erau marginalizate femeile care doreau un pic mai mult şi care îşi cereau drepturile. Mişcarea sufragetelor a fost susţinută şi de câţiva bărbaţi care au suferit la rândul lor în închisoare. Pe măsură ce citeşti cartea, ajungi să respecţi foarte mult femeile sufragete care s-au sacrificat atât de mult pentru ca generaţiile următoare să aibă drept de vot. Trebuie să reţinem că dreptul de vot al femeilor este un privilegiu obţinut de sufragete.

Clubul Clepsidrelor are în spate o cercetare stufoasă şi acest lucru se simte. Trebuie să admit că primele capitole ale cărţii par un pic haotice şi ciudăţele, dar trebuie să aveţi un pic de răbdare pentru că lucrurile se schimbă rapid. Dacă vă plac cărţile istorice cu mister şi acţiune, acestă carte nu trebuie să vă lipsească din lista de lectură.

Recenzie realizată de  Sânziana Sava – https://vampressbathoryreads.wordpress.com/blog/

  Imprimă acest articol