Iată o lucrare scrisă într-adevăr cu lacrimi şi sânge. Un document aldisperării şi al neputinţei. România lui Ceauşescu – închisoarea noastrăcea de toate zilele – este descrisă de un prizonier căruia nu-i scapănimic din ororile cu care alţii se împăcaseră. Cuminte, sărbătoareacontinuă – câtă amărăciune adunată în două cuvinte. Oare poate speranţasă renască din ură?