Trebuie să recunosc că sunt o mare fană a cărților de aventuri pentru copii și adolescenți, cu atât mai mult dacă sunt fantasy. Nu le citesc eu foarte des, dar când am ocazia să citesc una, e o adevărată bucurie pentru suflet. Este strict părerea mea personală, dar cred cu tărie că, atât timp cât mai putem vibra la acest tip de povești, ceva în noi încă mai e verde, încă mai e tânăr, încă nu s-a uscat și întărit ca o rădăcină bătrână. Creativitatea și pasiunea curg cu mai multă limpezime în venele noastre.

Revenind la cartea de față, „Igraine Fărădefrică”, scrisă de Cornelia Funke, vă pot spune că este o foarte frumoasă carte de aventuri medievale, magice, bineînțeles, cu personaje care pun imaginația la încercare și pe care foarte tinerii cititori le vor îndrăgi, fără doar și poate, așa cum le-am îndrăgit și eu.

Protagonista cărții este o fată de 12 ani, pe nume Igraine. Ea locuiește în castelul Pătrunjelului de Câmp, alături de cei doi părinți ai săi, magicieni și de fratele mai mare, Albert. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Igraine nu vrea să fie magiciană, ci cavaler. În acest sens, se antrenează pe cât de des poate cu arme și armuri, însoțită de animalul ei de companie, motanul Sisifus. Singura ei frică este cea de păianjeni (aici recunosc că m-am regăsit).

În ziua când ea împlinește 12 ani, o serie de evenimente importante au loc. Pe de o parte, mama fetei, frumoasa Melisande, greșește o vrajă pe care o făcea asupra cadoului de aniversare, ea și soțul său, puternicul Sir Lamorak fiind transformați pe loc în porci. Pe de altă parte, momentul acestui incident pică foarte prost, fiindcă în vecini sosește ticălosul nepot al baroanei de la Stânca Posomorâtă, Osmund, însoțit de un intendent la fel de pus pe rele, Rowan Fărădeinimă. Cei doi recrutează o mică armată cu care vor să ia cu asalt castelul Pătrunjelului de Câmp, cu intenția de a fura valoroasele cărți magice din turnul castelului, aflate de secole în posesia familiei lui Igraine.

Aceasta trebuie să găsească o cale de a face rost de păr de uriaș, pentru ca părinții să își poată recăpăta forma umană, iar împreună să îi țină piept lui Osmund și lui Rowan.

Igraine este o fată foarte voluntară, curajoasă și încăpățânată. Ea va reuși să găsească și alți aliați, alături de care să îi poată înfrunta pe atacatori. Cine sunt aceștia, veți descoperi în paginile cărții, o lectură foarte agreabilă, plină de aventură și umor.

Albert, fratele mai mare, se dovedește a fi un vrăjitor destul de iscusit, deși încă nu și-a terminat studiile de magie. Cei doi frați și aliații lor trebuie să mențină castelul atât timp cât e necesar ca părinții să revină la starea lor normală, iar Igraine află că poți simți frica, chiar dacă nu pentru propria persoană, ci pentru cei la care ții.

Această carte îi învață pe tinerii cititori să fie creativi și să nu se dea bătuți. De asemenea, o fată poate fi cavaler, dacă își pune mintea. Nu trebuie să renunți la visuri, dacă le urmezi cu pasiune, în cele din urmă vei reuși.

Povestea cuprinde un amalgam simpatic de ființe magice, câteva elemente din Legendele Mesei Rotunde, cum ar fi nume – Igraine, Lancelot – ca să recreeze cu și mai mare succes atmosfera medieval-mitică, dar și o magie cât se poate de amuzantă.

Coperta și ilustrațiile din carte sunt foarte potrivite, completând cu succes atmosfera poveștii.

O lectură deosebit de agreabilă pentru foarte tinerii cititori, care se vor amuza de vrăjile din carte, dar vor sta în suspans până la aflarea deznodământului. O recomand cu căldură!

„ – Cine este scutierul dumneavoastră? întrebă cu voce tare Rowan Fărădeinimă. Nu este cumva mucoasa aceea mică? Trec cu vederea că ea călărește, ceea ce nu se cuvine unui scutier. Și faptul că poartă armură nu mă deranjează. Dar de când este permis să se folosească o fată ca scutier? Cred că țineți prea mult la respectarea regulilor, cavaler veșnic trist și veșnic oftând.

Cu o mișcare furioasă Cavalerul cel Trist își ridică viziera.

– Știți foarte bine ce reguli sunt importante pentru mine! strigă el peste câmpul de luptă. Sunt regulile onoarei: protejează-i pe cei slabi, nu râvni la ce aparține altuia, folosește-ți armele și arta armelor doar în întreceri cinstite, nu îți încălca cuvântul niciodată, dar niciodată, și nu tinde la putere de dragul puterii. Acestea sunt regulile cavalerului. Cui le respectă, fie bărbat ori fată, i se cuvine onoarea ce o merită. Fata de lângă mine merită cu siguranță să fie mult mai respectată decât dumneavoastră ori tâlharul vostru de stăpân.”

 

Recenzie semnată de Ana Sylvi Basica, https://www.delicateseliterare.ro/

 

 

 

 

 

 

  Imprimă acest articol