Puștiul cu căruciorul merge în tabără

Chiar dacă Hal a reușit să treacă la ora de istorie, acesta nu a scăpat de umbrele trecutului nici în vacanța de vară. Domnul Rifkind, un pasionat de istorie, decide să-și trimită fiul într-o tabără de vară în încercarea de a-l ajuta să înțeleagă mai bine importanța evenimentelor trecute și impactul acestora în prezent.

Tabăra din Jamestown este un loc unde lucrurile au rămas aproape neschimbate încă de acum 400 de ani, iar Hal este nevoit să trăiască, să lucreze și să se distreze așa cum o făceau pionerii de la începuturile colonizării Lumii Noi. Mâncarea nu este prea strălucită, iar colegii săi de cabană sunt adevărați pasionați de istorie, dornici să se aventureze într-o căutare memorabilă de comori. Tânărul ar putea trăi în aceste condiții, dacă Ryan Horner, bătăușul școlii, nu ar fi fost forțat să participe la aceeași tabără de reîntoarcere în trecut.

Deși Hal și-a predat jurnalul la sfârșitul clasei a șasea pentru capsula timpului, acest fapt nu l-a împiedicat să nu înceapă să scrie unul nou pentru același cititor pasionat din viitor, care acum este confidentul lui. Așa aflăm totul despre viața lui din tabără. Despre cât de nepriceput este în a trăi ca un pionier și emoțiile de a căuta o comoară de mult pierdută sub clar de lună.

Poate pentru că Hal nu mai este acasă, ieșind astfel din zona lui de confort, al doilea volum al seriei „Puștiul cu căruciorul” este mai dinamic, mai amuzant și mai plin de emoție decât precedentul. Citind acest volum și descoperind lumea prin ochii unul copil de 12 ani realizăm că noi, ca adulți, devenim orbi în fața adevărului și vedem doar ceea ce noi considerăm că este realitatea.

În tabără, Hal a avut zile fericite, triste, bune și mai puțin bune. În acest jurnal, el a fost de o sinceritate rară, cum nu poate fi în fața părinților, a îndrumătorilor sau a prietenilor de teamă de a nu fi pedepsit. În paginile acestei cărți găsim o lume așa numai cum copiii o pot vedea și în care trăiesc zilnic, fără ca adulții să fie măcar conștienți. Cartea nu ridică doar o dată semne de întrebare dacă ceea ce a trăit Hal în acea tabără sau în timpul școlii nu o se întâmplă și cu copilul drăguț de la scara blocului nostru.

Ca și jurnalul din timpul clasei a șasea, și acesta este o bucată din sufletul unui copil care oricât ar încerca, nu poate să înțeleagă istoria, dar care nu renunță.

Recenzie semnată de Andra Burciu, blog Reader’s Republic.

  Imprimă acest articol