Ales la întâmplare, punând degetul pe o hartă, orașul Celeabinsk – fosta
inimă a programului nuclear rusesc – i-a oferit, mai bine de două
decenii, corespondentei NPR, Anne Garrels, posibilitatea de a înțelege
viața de zi cu zi a cetățeanului rus obișnuit, precum și o perspectivă
pe care Moscova nu i-ar putea da-o nimănui. Celeabinsk, la a cărui
periferie alternează sate în paragină, râuri cu ape mânjite de steril,
fabrici închise și lacuri superbe, dar pe lângă care un contor Geiger
cârâie amenințător, poate fi considerat un microcosmos al Rusiei
postsovietice. „Nu plecăm de aici. E căminul nostru, spunea unul dintre
cei intervievați. Și, oricum, nu ne-ar cumpăra nimeni casele." Profund
rănită de autoflagelarea postcomunistă și de crahul economic, de faptul
că se consideră învinsă în fața unui NATO care promitea că nu vor exista
învingători și învinși și, mai nou, de sancțiuni și de scăderea prețului
petrolului, Rusia reală a suferit îndelung, devenind un mediu propice
pentru clici și corupție. Societatea trece cu vederea flagelul SIDA,
alcoolismul și dezbinarea socială și caută, cu disperare, un dram de
stabilitate și o identitate proprie, lucruri pe care, în ciuda
abuzurilor și pedepselor nedrepte, un om știe cu dibăcie să i le
promită: Vladimir Putin.