Dansul reîncarnării urmărește viața unui bărbat pe nume Milo. Mai bine
zis, urmărește viețile lui, pentru că Milo a trăit aproape 10 mii de
vieți, timp în care a fost, printre altele, mormoloc, insectă, om de
știință, o femeie văduvă, un homosexual și chiar rege. A trăit de
fiecare dată fără grijile care erodează de obicei mintea omului, știind
că va avea o altă șansă. Ironic totuși, pentru că, deși viețile lui au
cuprins atâtea experiențe, fiecare unică în felul ei, chiar dacă s-a
repetat, Milo a iubit doar de vreo două mii de ori, așadar aproape opt
mii de oameni nu și-au găsit niciodată dragostea, nu au simțit liniștea
acea deplină care însoțește omul potrivit. Mă întreb ce înseamnă asta.
Oare este atât de greu să iubești?
Independent de viețile și relațiile lui de pe Pământ, Milo are o relație
de câteva milenii cu Moartea, care vrea să fie strigată Suzie, pentru ca
oamenii să nu se teamă de ea și să o accepte mai ușor printre ei. La
fiecare moarte, Suzie îl așteaptă pe Milo la malul râului care face
legătura între tărâmuri, acolo unde o viață se încheie pentru a începe
alta în care ești obligat să porți amintirile celei vechi. Nu sunt
sigură că tortura asta se poate numi viață, totuși. Poate Iadul este
chiar posibilitatea de a te reîncarna și de a pierde în repetate rânduri
ce iubești. Existența îndelungată a lui Milo este amenințată când află
că mai are doar cinci vieți la dispoziție pentru a atinge Perfecțiunea,
altfel va dispărea în neant. Oare va reuși el în atât de puțin timp ce
nu a reușit în atâtea milenii?
Dansul reîncarnării este mai degrabă o colecție de povestiri, fiecare
urmărind câte o viață de-ale lui Milo, toate legate cu un final care
vorbește despre greșelile pe care le repetăm crezând că vom avea mai
mult timp, dar aflăm, deseori prea târziu, că timpul este singurul lucru
pe care viața nu ni-l pune la discreție. În rest, suntem liberi să
încercăm să obținem orice. Poate că, de fapt, acesta e cel mai mare dar
pe care ni-l face.
Recenzie realizată de Sandra Deaconu -
https://sandradeaconu.blogspot.com/
PREZENTAREA TITLULUI:
DUPĂ CE TRĂIM, MURIM. IAR APOI?
Un roman extrem de imaginativ despre un om care a trecut prin zece mii
de reîncarnări pentru a fi împreună cu adevărata lui iubire - Moartea
însăși. Mai primim încă o șansă? Zece mii de încercări, mai exact. Zece
mii de ocazii de a trăi cum trebuie. De a găsi un răspuns marilor
întrebări. De a descoperi înțelepciunea. De a deveni una cu totul. Milo
a avut deja parte de 9 995 de șanse până acum și mai are doar cinci
pentru a-și câștiga locul în Sufletul universal. Dacă nu va reuși, îl
așteaptă Neantul. Însă tot ce vrea Milo este să rămână pentru totdeauna
în brațele Morții. Sau Suzie, cum îi spune el. Dar Suzie nu este doar
iubita lui Milo, de-a lungul nenumăratelor lui treceri prin Viața-de-
apoi, este și motivul lui de a trăi, literalmente, pe măsură ce se
avântă într-o existență după alta, rugându-se ca, într-o bună zi, să nu
mai fie nevoit să plece de lângă ea. Tristețea Reîncarnării nu este doar
o poveste de dragoste cu totul specială; fiecare călătorie din leagăn
până în mormânt îi oferă lui Milo câte o bucată din puzzle-ul cosmic –
dacă va reuși să le pună pe toate la un loc la timpul potrivit, atunci
va înțelege ce înseamnă să fii o parte din ceva mai mare decât
infinitul. De un farmec macabru asemănător operelor lui Neil Gaiman și
de un comic plin de înțelepciune precum cele ale lui Vonnegut, Tristețea
Reîncarnării a lui Michael Poore este povestea a tot ceea ce face viața
să fie profundă, frumoasă, absurdă și tristă.