După ce s-a impus în conștiința cititorilor ca un Ken Follett de limbă
spaniolă, prin romanele sale Catedrala mării și Mâna Fatimei (apărute de
asemenea la editura RAO), scriitorul catalan Ildefonso Falcones
abordează secolul al XVIII-lea din istoria iberică, unul de apogeu
imperial, considerat al luminilor în cultura hispanică, dar care pentru
sclavi, minoritățile etnice și oricine era diferit, a rămas unul
întunecat, de luptă continuă împotriva asupririi, limitării libertăților
fundamentale sau intoleranței generalizate. Protagonistele în Regina
desculță sunt două femei, reprezentantele a două comunități discriminate
rasial, împinse la marginea societății majoritare, unde încearcă fiecare
să supraviețuiască în stilul propriu. Caridad, sclava de culoare,
traficată din Africa în Cuba, pentru a munci pe plantație, apoi
eliberată de patronul ei muribund, în timp ce erau îmbarcați pe un vas
care îi ducea spre Spania, și Milagros, tânăra țigăncușă rebelă aflată
mereu în căutarea libertății și a iubirii pasionale. Cele două eroine
devin prietene de nedespărțit, într-o lume unde trebuie să poarte povara
comună a câte unui dublu dezavantaj: acela de a fi femeie și acela de a
aparține unei etnii persecutate. Ele trec împreună prin peripeții
palpitante sau tragedii cumplite, încercând să supraviețuiască și să
găsească un pic de fericire în tumultul evenimentelor politico-sociale
ce se învolburează tot mai sufocant în jurul lor.
Ildefonso Falcones restaurează panorama vremii dintr-o perspectivă
inedită, aceea a marginalilor, a neintegraților. Prezentarea asprelor
condiții de viață ale sclavilor eliberați din colonii, uneori mai grele
decât ale celor nesloboziți, ale gitanilor disprețuiți, demonizați și
persecutați, aduce o viziune nouă asupra unei întregi perioade istorice.
Inclusiv la nivel cultural, pentru că tocmai în efervescența periferică
asistăm la nașterea unor expresii creative de mare intensitate în muzică
sau dans, în acest mediu avându-și originea celebrul flamenco, acum
simbol al spiritualității iberice cunoscut în întreaga lume. Poate că
percepția feminină a universului narativ ar fi fost și mai credibilă
dacă venea de la o scriitoare, nu de la un scriitor, dar efortul de
documentare în privința situației femeii în societatea patriarhală a
anilor 1740/1750 e cu adevărat remarcabil.
Regina desculță este un roman realist, dur, cutremurător în anumite
momente, care cuprinde între paginile sale și multă frumusețe artistică,
senzualitate sau sentimente profunde de iubire necondiționată – atât
aspecte ale umanității rapace, sinistre, cât și ale celei în forma sa
ideală.
PREZENATREA TITLULUI:
Povestea a două femei care, fără alte arme decât curajul şi demnitatea,
luptă pentru libertatea lor şi a bărbaţilor pe care ele îi iubesc, în
Spania secolului al XVIII-lea.
Prin acest roman, Ildefonso Falcones ne propune o călătorie într-o epocă
captivantă, dominată de rejudecăţi şi intoleranţă