află, adică, în interiorul câmpului literar, conformându-se dinamicii şi
criteriilor dominante de expresie ale acestuia. Altfel spus, e în pas cu
vremea, însă deloc mimetic. Vocaţia cumva nativă a experimentului,
precum şi o mai puţin obişnuită disponibilitate ludică reprezintă
atuurile principale ale acestor proze mereu inventive şi de o
remarcabilă ingeniozitate a strategiilor narative.
Dacă ar fi să vorbim de unele vagi influenţe, ar fi să amintim pe Borges
şi pe Mircea Eliade, în cazul povestirilor cu tentă fantastică. Cum
ziceam însă, Dafin Mureşeanu se află, în genere, în adecvare cu
poeticile postmodernismului. Dar, dincolo de posibilele infiltraţii
modelatoare, rămâne vibrantă plăcerea ambiguu-jucăuşă a povestitorului,
căreia i se asociază imaginaţia plastică în configurarea unor extrem de
diverse portrete şi ambianţe. Geografia povestirilor în sine dezvăluie o
expresivitate coloristică seducătoare, uneori de un naturalism
estetizat, alteori de o intensitate sublimat-lirică. Aici se recunoaşte
harul evocării şi cel al unui anumit tip de memorie specific
povestitorului etern."
,,,,,,,,,,,,,,Petru Poantă