O mărturie ieşită din comun, o călătorie de o incredibilă forţă. O
fabuloasă lecţie de dragoste şi de ură, dar mai presus de toate o
demonstraţie de forţă şi de curaj!
1941, Belgia
Era doar o fetiţă de 7 ani când părinţii i-au fost deportaţi. Acesta
este momentul când începe tragedia lui Mishke, copila evreică. Deoarece
familia căreia îi este "vândută" e pe cale să o dea pe mâna naziştilor,
Mishke se hotărăşte să fugă. Spre est, căci acolo i s-a spus că ar fi
fost duşi părinţii ei, Germania, Polonia, Ucraina, România. Din sat în
sat, străbătând munţi şi păduri, văzând fluviile despre care îi
povestise bunicul, în zdrenţe şi desculţă, fura pentru a se hrăni, iar
oamenii sunt pentru ea nişte monştri care îi fac numai rău, distrugând
totul în jurul ei. Dar copilul plecat în căutarea mamei este "adoptat"
de o lupoaică, fiarele pădurii sunt cele care o ajută să supravieţuiască
în grelele vremuri ale războiului, şi ea le deprinde comportamentul
pentru a fi acceptată de către haită. Doar în mijlocul lupilor uită de
singurătate. Ororile războiului sunt pretutindeni, vede execuţii,
violuri, lagăre de concentrare, nemţii sunt pentru ea întruchiparea
răului, căci ei sunt cei care i-au furat părinţii şi copilăria. Violenţa
şi cruzimea oamenilor din Europa celui de al Doilea Război Mondial
atinge cote inimaginabile, dar Mishke nu renunţă, vrea să-şi găsească
mama. După ani de rătăcire prin munţi, devine ea însăşi un lup care se
hrăneşte cu cadavre.