Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea este un roman autobiografic care relatează, într-o manieră originală și neliniară, experiența autorului ca membru al juriului la Ediția a XIII-a a Festivalului Internațional de Film TV de la Monte Carlo, din anul 1973.

Constantin Grigore (Dinu) Săraru a reprezentat atunci Televiziunea Română, unde era director în Redacția Culturală, și s-a alăturat unor mari personalități ale vremii, membrii juriului fiind numiți de presă „cei şapte magnifici”. Aceștia erau: Robert Stack, o celebritate mondială a filmului, deţinătorul rolului principal în serialul „Incoruptibilii”, Amedeo Nazzari, popular actor italian de film, vedetă a anilor ’40, Georges-Emmanuel Clancier, recent laureat al premiului Academiei Franceze pentru romanul „De-a pururea şi-o zi”, Jeanne Fomina, directoare în Televiziunea Sovietică, Berkeley Smith, reprezentantul Televiziunii Britanice și Horst Buchholz, alt actor de succes, cel mai cunoscut dintre toţi, interpretul celui de-al şaptelea magnific din capodopera western „Cei şapte magnifici”, de la care li s-a și tras poreclirea simpatică, lansată de reporterii care urmăreau evenimentul.

Însemnările memorialistice curg dintr-o perspectivă foarte personală, comparativ dualizată. Zona cea mai glamouroasă a Occidentului este admirată de ochii avizi ai vizitatorului din lagărul socialist est-european, emoționat să întâlnească mari artiști și să fie tratat cu familiaritate de către nume ilustre ale epocii.

Însăși meteorologia contribuie ca salturile narative dinspre prezentul vestic, înspre trecutul estic, să pară antagonice. În mijlocul lui februarie, delegația română a plecat dintr-un București înfrigurat și cețos, stăpânit de zloată și de nămeți nestrânși de săptămâni, pentru a ateriza pe un tărâm mediteraneean al primăverii și al exploziei azaleelor.

Amintirile care întretaie povestea de vis de pe plaiurile princiare sunt, surprinzător pentru un membru al nomenclaturii comuniste, dintre cele mai dramatice. Se pare că scriitorul a fost la douăzeci de ani în ipostaza de deținut politic care efectua muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră și tocmai imagini de acolo i se strecoară printre gânduri, în aceste momente de glorie personală. Pe sistemul: ce am fost și unde am ajuns!

Ironia la adresa propagandei comuniste desfășurate împotriva decadenței occidentale, față-n față cu realitățile capitaliste, este plasată fin, toate personajele străine părând a fi conștiente de modul în care tovarășii estici ar trebui să mimeze anumite atitudini. O decadență a Vestului totuși există în această poveste din anii ’70. Autorul ei a surprins chiar perioada de final a eleganței conformiste generalizate, dintr-o societate care s-a destins apoi, de la an la an, topindu-se tot mai mult în nonconformism.

Un interes special îl trezesc referirile la diferite personalități de origine română integrate în elita vest-europeană.

Fotografii și chiar desene semnificative ilustrează evenimentele descrise.

Dinu Săraru s-a născut la Slătioara, județul Vâlcea, în ianuarie 1932. A făcut parte din Comitetul Central al Partidului Comunist Român și a condus Teatrul Mic și Teatrul Național. Ciclurile sale de romane, grupate în trei trilogii, Trilogia Țărănească, Trilogia Dragostea și Revoluția și Trilogia Ciocoilor, l-au propulsat printre cei mai cunoscuți autori români postbelici.

Această carte, lansată la editura RAO în 2018, completează demersul memorialistic al prozatorului, manifestat în ultimii ani și prin alte volume.

Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea lasă cititorului senzația că răsfoiește o revistă glossy despre cinema, din epoca de maximă eleganță a cinematografului și a televiziunii, printre paginile căreia au fost strecurate file hărtănite scrise de mână, rupte dintr-un jurnal cenzurat de autoritățile comuniste.

Marius Andrei, https://analogiiantologii.com/

  Imprimă acest articol